Datorită multiplelor sale funcții în organism, ficatul joacă un rol esențial în menținerea unei stări generale de bine și a poftei de viață. Un ficat sănătos este indispensabil pentru a face față cerințelor cotidiene și a ne menține un ritm de viață activ.

Ficatul este cel mai mare organ intern din corpul uman și singurul organ visceral care are capacitatea de a se regenera complet, la dimensiunea și capacitatea sa anterioară, fără a-și pierde funcțiile în timpul procesului de creștere. 

Ficatul este responsabil pentru peste 500 de funcții esențiale, principalele fiind în procesele metabolice ale organismului.

Filtrarea sângelui

Sângele provenit din tractul digestiv ajunge prin vena portă în ficat, transportând substanțe nutritive, medicamente și, de asemenea, substanțe toxice. În ficat, aceste substanțe sunt procesate, detoxifiate și transmise înapoi în sânge sau eliberate în intestin pentru a fi eliminate. În acest fel, ficatul elimină alcoolul din sânge și ingredientele secundare provenite de la descompunerea medicamentelor.

Producția de bilă

Celulele hepatice produc aproximativ 800 - 1.000 ml de bilă pe zi. Acest lichid galben-maroniu este transportat într-o secțiune a intestinului subțire numită duoden. Bila conține săruri biliare, colesterol, bilirubină, electroliți și apă și are un rol important în descompunerea și absorbția grăsimilor, colesterolului și vitaminelor liposolubile.

Sprijinirea coagulării sângelui

Ficatul sintetizează majoritatea factorilor de coagulare: fibrinogenul, protrombina, factorii V,VII,IX,X,XI,XII.

Bila este esențială pentru absorbția de vitamina K. Aceasta vitamină este cunoscută pentru rolul său în coagularea sângelui, dar si pentru sinteza unor factori de coagulare. Dacă ficatul nu produce suficientă bilă, nu se pot produce factori de coagulare. 

Metabolizarea grăsimilor

Rolul celulelor hepatice este de a descompune grăsimile și de a produce energie, iar rolul bilei este de a facilita absorbția grăsimilor în organism.

Ficatul are, de asemenea, un rol important în sinteza colesterolului, dar și în reglarea nivelului de colesterol din organism.

Metabolizarea carbohidraților

Ficatul are rolul de a depozita, descompune și transporta carbohidrații transformați în glucoză în fluxul sanguin, pentru a menține nivelul normal de glucoză. Glucoza este depozitată sub formă de glicogen și eliberată în sânge ori de câte ori organismul are nevoie de energie, iar nivelul glicemiei scade.

Depozitarea vitaminelor și mineralelor

Ficatul stochează cantități semnificative din vitaminele A, D, E, K și B12. De asemenea, ficatul stochează fierul din hemoglobină sub formă de feritină și este mereu pregătit să ajute la sinteza de noi globule roșii.

Funcția imunologică

Ficatul conține un număr mare de celule Kupffer care sunt implicate în activitatea imunitară. Aceste celule distrug orice agenți cauzatori de boli care ar putea intra în ficat prin intestin.

Ce este steatoza hepatică?

Datorită complexității sale, ficatul este predispus la multiple probleme, ale căror consecințele pot fi periculoase pentru organism.

Boala ficatului gras sau steatoza hepatică implică acumularea de trigliceride și alte lipide în celulele hepatice, în proporție de peste 5%-10% din suprafața organului. Acest fenomen este rezultatul metabolismului defectuos al acizilor grași ce poate fi determinat de dezechilibrul dintre aportul de energie (calorii) și consum, afecțiuni mitocondriale (alcool), rezistența la insulină sau defecte ale receptorilor sau enzimelor implicate în acest metabolism. Se consideră factor cauzal alcoolul atunci când este vorba despre un consum de peste 20 de grame de alcool pur pe zi.

Steatoza hepatică poate provoca complicații în cazuri de obezitate, intoxicație cu alcool, din cauza unui consum excesiv de alcool sau tulburări hepatice, cum este diabetul de tip 2. 

Steatoza hepatică este cea mai frecvent diagnosticată boală hepatică cronică. Ea este descoperită adesea prin ultrasonografie abdominală în timpul investigațiilor pentru cauze ale creșterii cronice a enzimelor hepatice sau a unei alte afecțiuni fără legătură.

Steatoza hepatică poate apărea și la persoanele care beau puțin sau nu beau deloc alcool. Această afecțiune poartă numele de boală hepatică grasă non-alcoolică (Nonalcoholic Fatty Liver Disease - NAFLD).

În unele cazuri, steatoza poate evolua în steatohepatită care, la rândul ei, se poate transforma în ciroză (când ficatul se fibrozează).

Stadii ale bolii ficatului gras

Boala ficatului gras are mai multe etape de dezvoltare. Pentru fiecare etapă există o serie de simptome asociate:

Steatoza hepatică

Ficatul este rezistent și capabil să se regenereze, însă o dietă dezechilibrată, creșterea în greutate, lipsa exercițiilor fizice, consumul unei cantități mari de alcool, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, poate duce la acumularea de grăsimi la nivel hepatic.

Aceasta este prima etapă a bolii ficatului gras și este reversibilă. Odată cu încetarea consumului de alcool sau cu adoptarea unui regim de viață echilibrat, cu scăderea în greutate, ficatul începe să revină la normal.

Steatohepatita

Steatohepatita apare când cauzele care au produs steatoza persistă pentru o perioadă mai lungă de timp. Foarte rar, steatohepatita poate apărea în urma consumului unei cantități mari de alcool într-o perioadă scurtă de timp.

Leziunile hepatice asociate cu hepatită alcoolică ușoară sunt de obicei reversibile dacă este oprit definitiv consumul de alcool. În schimb, dacă nu se ia nicio măsură, steatohepatita poate deveni severă și poate pune viața în pericol din cauza evoluției către stadii mai grave.

Ciroza

Ciroza este etapa bolii ficatului gras în care ficatul este semnificativ cicatrizat. Cu toate acestea, simptomele evidente pot lipsi chiar și în această etapă.

În general, efectele provocate în masa țesutului hepatic nu sunt reversibile, dar dacă ciroza este consecința consumului de alcool, oprirea imediată a consumului de alcool poate preveni deteriorarea suplimentară a ficatului și poate crește semnificativ speranța de viață.

Cauzele steatozei hepatice

Printre factorii implicați în apariția steatozei hepatice nonalcoolice (NAFLD) se află elementele sindromului metabolic, precum obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, toleranța alterată la glucoză sau hipertensiunea arterială. 

Pentru steatoza hepatică alcoolică, principala cauză este consumul de alcool. Riscul de steatoză hepatică este cu atât mai mare cu cât persoanele care consumă excesiv alcool suferă de obezitate, subnutriție sau hepatită cronică virală.

Simptomele steatozei hepatice

Majoritatea pacienților cu steatoza hepatică nu prezintă niciun simptom, deși la o abordare mai atentă, mulți dintre aceștia descriu simptome nespecifice ca oboseală, jenă sau dureri în hipocondrul drept.

La pacienții la care steatoza hepatică este determinată de consumul de alcool, pot fi evidente efectele extrahepatice ale acestuia, cum sunt pierderea masei musculare, cardiomiopatia, pancreatita sau neuropatia periferică. 

Semnele și simptomele bolii hepatice mai pot include colorația gălbuie a pielii și a ochilor (semne ale prezenței icterului), durere abdominală, pierderea poftei de mâncare, greață sau vărsături.

În timp, deteriorarea ficatului are ca rezultat cicatrizarea țesutului hepatic și instalarea cirozei, care prezintă semne precum ascita, edemele (umflarea picioarelor și a gleznelor) sau icterul. Adesea boala poate fi diagnosticată întâmplător, în urma depistării unor rezultate anormale la examene de rutină: transaminaze crescute, aspect ecografic sugestiv.

Metode de prevenire a steatozei hepatice

Prevenția are un rol foarte important, iar recomandările adecvate pot împiedica apariția și dezvoltarea steatozei hepatice. 

Principalii factori de îmbolnăvire sunt o dietă dezechilibrată și inactivitatea fizică. De aceea, schimbarea stilului de viață poate îmbunătăți semnificativ sănătatea și longevitatea.

Menținerea unui stil de viață sănătos

Pentru a preveni riscul de steatoză hepatică nonalcoolică, este importantă respectarea unui stil de viața sănătos, bazat pe o dietă cu conținut scăzut de grăsimi animale și un procent ridicat de legume, fructe, cereale integrale și surse de grăsimi sănătoase, cum sunt ulei de măsline sau fructul de avocado.

Silimarina, prin constituentul activ major numit silibină, poate completa regimul alimentar recomandat de medicul specialist. Aceasta are o importantă acțiune hepatoprotectoare și este, de asemenea, un antioxidant eficient, jucând un important rol în procesul de detoxifiere. 

ProHumano+ HepatoDefense Capsule conține o formulă inovatoare care combină efectele benefice ale silibinei cu cele ale fosfolipidelor esențiale.

Menținerea greutății în parametri normali

Obezitatea este un factor de risc în cazul bolii hepatice grase nonalcoolice.

O greutate normală poate fi obținută și menținută prin sport și un stil de viață echilibrat. În cazul unui surplus de kilograme sau al riscului de obezitate, este recomandat consultul unui specialist care să recomande o dietă potrivită.

Mișcare în fiecare zi

Mișcarea este recomandată în fiecare zi și nu trebuie să fie de intensitate ridicată; se poate opta pentru un mers alert, timp de 30 de minute pe zi. Un stil de viață activ protejează ficatul și ajută întreg organismul sa functioneze la un nivel optim.

Consumul moderat de alcool 

Pentru adulții sănătoși, un consum moderat de alcool înseamnă până la două băuturi pe zi. Consumul moderat de alcool nu este periculos. 

Este important, însă, de reținut faptul că și consumul unei băuturi pe zi prezintă un risc mic, dar real, de a dezvolta unele afecțiuni.

Consumul excesiv de alcool poate crește riscul unor problemelor de sănătate, precum tensiune arterială crescută sau afecțiuni ale ficatului.

Administrarea medicamentelor

Nu se recomandă administrarea niciunui medicament fără prescripție medicală. De asemenea, este nu este recomandat să consumați alcool pe perioada administrării de medicamente. 

Consultați medicul înainte de a amesteca suplimente pe bază de plante sau medicamente cu prescripție medicală cu medicamente fără prescripție medicală.

Metode de gestionare a steatozei hepatice

De obicei, prima măsură este scăderea în greutate. Acesta ajută la reducerea încărcării grase, inflamației și cicatrizării la nivelul ficatului. Pierderea a doar 3 până la 5% din greutatea corporală poate reduce semnificativ cantitatea de grăsime acumulată în ficat. 

În funcție de cauza steatozei hepatice, alcoolică sau nonalcoolică, se recomandă un tratament care presupune, de cele mai multe ori, adoptarea unor schimbări în stilul de viață și o dietă sănătoasă, prin care se reduce concentrația de grăsime din ficat.

Administrarea de suplimente alimentare se face luând în considerare mai mulți factori: stadiul afecțiunii, tipul de steatoză hepatică și recomandările medicului specialist.